Informatii utile

DE RETINUT : Timpul corect pentru a bea apa va imbunatati eficacitatea ei pentru corpul uman. - Doua pahare de apa imediat dupa trezire, ajuta la activarea organelor interne. - Un pahar de apa - 30 de minute inainte de o masa ajuta digestia. - Un pahar de apa inainte de a face baie. Ajuta la scaderea tensiunii sanguine. - Un pahar de apa inainte de culcare. Ajuta la evitarea unui atac cerebral sau de cord. Rolul unei aspirine Recomandarile urmatoare se inscriu in acea minoritate a informatiilor difuzate pe internet pe care e bine sa le luati in considerare si, mai cu seama, sa le respectati. Cand am avut crizele cardiace, medicul care mi-a acordat ingrijirea de urgenta m-a intrebat daca luasem aspirina dupa ce simtisem durerea toracica. I-am raspuns ca nu aveam aspirina acasa. Si-atunci, mi-a dat urmatorul sfat: in orice casa, in special daca cel putin unul dintre membrii familiei este in varsta de peste 60 de ani, trebuie sa existe macar un flacon cu aspirina. Bineinteles ca pastilele trebuie sa fie la indemana, ca sa poata fi luate, fara intarziere, de indata ce survine durerea in piept. Concentratia enzimelor specifice indica faptul ca mi-as fi putut pierde viata daca n-as fi ajuns la timp la spital. IN CONSECINTA: daca nu aveti aspirina acasa, cumparati un flacon si tineti-l intr-un loc accessibil. Dumnezeu stie daca o

asemenea masura poate face diferenta intre viata si moarte. Atentie! Exista si alte simptome de atac de cord, insotiate de durere in bratul stang. Trebuie sa aveti in vedere si instalarea unei dureri intense in maxilarul inferior, aparitia varsaturilor si a transpiratiilor abundente, care nu mai sunt doar niste simptome banale. Detaliu: In timpul unei crize cardiace, e posibil ca, la inceput, sa nu simtiti acea durere in piept; 60% dintre oamenii care au avut o criza de inima in timpul somnului nu s-au mai trezit niciodata. Cu toate acestea, o durere in piept va poate trezi dintr-un somn profund. Intr-un asemenea caz, luati imediat in gura doua aspirine, lasati-le cateva clipe sa se umecteze pe limba si inghititi-le apoi cu putina apa. Apelati fara intarziere serviciul de ambulanta, Politia sau Pompierii, spuneti "criza cardiaca" si informati ca ati luat doua aspirine. Asezati-va pe un scaun sau un fotoliu si asteptati sa soseasca ajutorul solicitat. FITI VIGILENTI! Un cardiolog afirma ca daca fiecare dintre cei care primesc acest mesaj ar informa alte 10 persoane, o viata va fi, cu siguranta, salvata. --

De necrezut

Profesorul, studentul, Dumnezeu si stiinta


Intr-o sala de clasa a unui colegiu, un profesor ateu tine cursul de filozofie.
- Sa va explic care e conflictul intre stiinta si religie...
Profesorul ateu face o pauza si apoi ii cere unuia dintre noii sai studenti sa se ridice in picioare.
- Esti crestin, nu-i asa, fiule?
- Da, domnulele, spune studentul.
- Deci crezi in Dumnezeu?
- Cu siguranta.
- Dumnezeu e bun?
- Desigur, Dumnezeu e bun.
- E Dumnezeu atotputernic? Poate El sa faca orice?
- Da.
- Tu esti bun sau rau?
- Biblia spune ca sunt rau.
Profesorul zambeste cunoscator.
- Aha! Biblia! Se gandeste putin. Uite o problema pentru tine. Sa zicem ca exista aici o persoana bolnava si tu o poti vindeca. Poti face asta. Ai vrea sa o ajuti? Ai incerca?
- Da, domnule. As incerca.
- Deci esti bun.
- N-as spune asta.
- Dar de ce n-ai spune asta? Ai vrea sa ajuti o persoana bolnava daca ai putea. Majo ritatea am vrea daca am putea. Dar Dumnezeu, nu...
Studentul nu raspunde, asa ca profesorul continua.
- El nu ajuta, nu-i asa? Fratele meu era crestin si a murit de cancer, chiar daca se ruga lui Isus Christos sa-l vindece. Cum de Isus e bun? Poti raspunde la asta?
Studentul tace.
- Nu poti raspunde, nu-i asa?
Profesorul ia o inghititura de apa din paharul de pe catedra, ca sa-i dea timp studentului sa se relaxeze.
- Hai sa o luam de la capat, tinere. Dumnezeu e bun?
- Pai, da, spune studentul.
- Satana e bun?
Studentul nu ezita la aceasta intrebare:
- Nu.
- De unde vine Satana?
Studentul ezita.
- De la Dumnezeu.
- Corect. Dumnezeu l-a creat pe Satana, nu-i asa? Zi-mi, fiule, exista rau pe lume?
- Da, domnule.
- Raul e peste tot, nu-i asa? Si Dumnezeu a creat totul pe lumea asta, corect?
- Da.
- Deci cine a creat raul? Profesorul a continuat. Daca Dumnezeu a creat totul, atunci El a creat si raul. Din mome nt ce raul exista si conform principiului ca ceea ce facem defineste ceea ce suntem, atunci Dumnezeu e rau.
Din nou, studentul nu raspunde.
- Exista pe lume boli? Imoralitate? Ura? Uratenie? Toate aceste lucruri groaznice exista?
Studentul se foieste jenat.
- Da.
- Deci cine le-a creat?
Studentul iarasi nu raspunde, asa ca profesorul repeta intrebarea.
- Cine le-a creat?
Niciun raspuns. Deodata, profesorul incepe sa se plimbe in fata clasei. Studentii sunt uimiti.
- Spune-mi, continua el adresandu-se altui student, crezi in Dumnezeu, fiule?
Vocea studentului il tradeaza si cedeaza nervos.
- Da, domnule profesor, cred.
Batranul se opreste din marsaluit.
- Stiinta spune ca ai 5 simturi pe care le folosesti pentru a identifica si observa lumea din jurul tau. L-ai vazut vreodata pe Dumnezeu?
- Nu, domnule. Nu L-am vazut.
- Atunci, spune-ne daca l-ai auzit vreodata pe Dumnezeul tau?
- Nu, domnule, nu L-am auzit.
- L-ai simtit vreodata pe Dumnezeul tau, L-ai gustat sau L-ai mirosit? Ai avut vreodata o experienta senzoriala a lui Dumnezeu?
- Nu, domnule, ma tem ca nu.
- Si totusi crezi in el?
- Da.
- Conform regulilor empirice, testabile, demonstrabile, stiinta spune ca Dumnezeul tau nu exista. Ce spui de asta, fiule?
- Nimic, raspunde studentul. Eu am doar credinta mea.
- Da, credinta, repeta profesorul. Asta e problema pe care stiinta o are cu Dumnezeu. Nu exista nicio dovada, ci doar credinta.
Studentul ramane tacut pentru o clipa, dupa care pune si el o intrebare.
- Domnule profesor, exista caldura?
- Da.
- Si exista frig?
- Da, fiule, exista si frig.
- Nu, domnule, nu exista.
Profesorul isi intoarce fata catre student, vizibil interesat. Clasa devine brusc foarte tacuta.
Studentul incepe sa explice.
- Poate exista multa caldura, mai multa caldura, super-caldura, mega-caldura, caldura nelimitata, caldurica sau deloc caldu ra, dar nu avem nimic numit "frig". Putem ajunge pana la 458 de grade sub zero, ceea ce nu inseamna caldura, dar nu putem merge mai departe. Nu exista frig - daca ar exista, am avea temperaturi mai scazute decat minimul absolut de -458 de grade. Fiecare corp sau obiect e demn de studiat daca are sau transmite energie, si caldura e cea care face ca un corp sau material sa aiba sau sa transmita energie. Zero absolut (-458 F) inseamna doar, absenta totala a caldurii ! Vedeti, domnule profesor, frigul e doar un cuvant pe care il folosim pentru a descrie absenta caldurii. Nu putem masura frigul. Nu avem unitati de masura pentru frig. Caldura poate fi masurata in unitati termice, deoarece caldura este energie. Frigul nu e opusul caldurii, domnule profesor, ci doar absenta ei.
Clasa e invaluita in tacere. Undeva cade un stilou si suna ca o lovitura de ciocan.
- Dar intunericul, domnule profesor? Exista intunericul?
- Da, raspunde profesorul fara ezitare. Ce e noaptea da ca nu intuneric?
- Din nou raspuns gresit, domnule profesor. Intunericul nu este "ceva"; este absenta a "ceva". Poate exista lumina scazuta, lumina normala, lumina stralucitoare, lumina intermitenta, dar daca nu exista lumina constanta , atunci nu exista nimic, iar acest nimic il numim intuneric. Acesta este sensul pe care il atribuim acestui cuvant. In realitate, intunericul nu exista. Daca ar exista, am putea face ca intunericul sa fie mai intunecat sau mai putin intunecat, l-am masura cu unitati de masura, nu-i asa?
Profesorul incepe sa-i zambeasca studentului din fata sa. Se pare ca acesta va fi un semestru bun.
- Ce vrei sa demonstrezi, tinere?
- Domnule profesor vreau sa spun ca premisele dvs filosofice sunt gresite de la bun inceput si de aceea concluzia TREBUIE sa fie si ea gresita.
De data asta, profesorul nu-si poate ascunde surpriza.
- Gresita ? Poti explica in ce fel ?
- Lucrati cu premisa dualitatii, explica studentul. Sustineti ca exi sta viata si apoi ca exista moarte; un Dumnezeu bun si un Dumnezeu rau. Considerati conceptul de Dumnezeu drept ceva finit, ceva ce putem masura. Domnule profesor, stiinta nu poate explica nici macar ce este acela un gand. Foloseste electricitatea si magnetismul, dar NIMENI nu a vazut sau nu a inteles pe deplin vreuna din acestea doua. Sa consideri ca moartea e opusul vietii inseamna sa ignori ca moartea nu exista ca lucru substantial. Moartea nu e opusul vietii, ci doar absenta ei. Acum spuneti-mi, domnule profesor, le predati studentilor teoria ca ei au evoluat din maimuta?
- Daca te referi la procesul evolutiei naturale, tinere, da, evident ca da.
- Ati observat vreodata evolutia cu propriii dvs ochi, domnule profesor ?
Profesorul incepe sa dea din cap, inca zambind, cand isi da seama incotro se indreapta argumentul. Un semestru foarte bun, intr-adevar.
- Din moment ce nimeni nu a observat procesul evolutiei in desfasurare si nimeni nu poate demonstra ca e l are loc, dvs. predati studentilor ceea ce credeti, nu? Atunci, ce sunteti, om de stiinta sau predicator?
Clasa murmura. Studentul tace pana cand emotia se mai stinge, apoi continua.
- Ca sa continuam demonstratia pe care o faceati adineaori celuilalt student, permiteti-mi sa va dau un exemplu, ca sa intelegeti la ce ma refer. Studentul se uita in jurul sau, in clasa.
- E vreunul dintre voi care a vazut vreodata creierul profesorului? Clasa izbucneste in ras. E cineva care "a auzit" creierul profesorului, l-a simtit, l-a atins sau l-a mirosit? Nimeni nu pare sa fi facut asta. Deci, conform regulilor empirice stabilite si conform protocolului demonstrabil, stiinta spune - cu tot respectul, domnule profesor - ca nu aveti creier. Daca stiinta spune ca nu aveti creier, cum sa avem incredere in cursurile dvs, domnule profesor ?
Acum clasa e cufundata in tacere. Profesorul se holbeaza la student, cu o fata impenetrabila. In fine, dupa un interval ce pare o vesnici e, batranul profesor raspunde.
- Presupun ca va trebui sa crezi, pur si simplu....
- Deci, acceptati ca exista credinta si, de fapt, credinta exista impreuna cu viata, continua studentul. Acum, domnule profesor, va rog sa spuneti: exista raul?
Mai nesigur, profesorul raspunde:
- Sigur ca exista. Il vedem zilnic. Raul se vede zilnic din lipsa de umanitate a omului fata de om. Se vede in nenumaratele crime si violente care se petrec peste tot in lume. Aceste manifestari nu sunt nimic altceva decat raul.
La asta, studentul a replicat:
- Raul nu exista, domnule, sau cel putin nu exista ca lucru in sine. Raul e pur si simplu absenta lui Dumnezeu. E ca si intunericul, ca si frigul, un cuvant creat de om pentru a descrie absenta lui Dumnezeu. Nu Dumnezeu a creat raul. Raul este ceea ce se intampla cand din inima omului lipseste dragostea lui Dumnezeu. Este ca frigul care apare cand nu exista caldura sau ca intunericul care apare cand nu exista lumina.
Pr ofesorul s-a asezat, fara a mai scoate un cuvant.
Daca ati citit pana aici si zambiti cand ati terminat, puteti trimite linkul articolului catre prieteni, cu titlul "Dumnezeu vs. stiinta" (si eu l-am primit prin e-mail).
P.S.: Studentul se numea Albert Einstein. Genialul fizician care a primit Premiul Nobel pentru Fizica in 1921, a scris in acelasi an cartea intitulata "Dumnezeu vs. stiinta".

Despre patrunjel

CURATATI-VA RINICHII CU MAI PUTIN DE $1.00

Anii trec si rinichii nostri filtreaza sangele inlaturand sarea, otravurile si alte lucruri nedorite care intra in corpul nostru.

Cu timpul sarurile se acumuleaza si e nevoie sa-i curatam.

Cum se face asta? Este foarte simplu.

Luati un manunchi de patrunjel si spalati-l bine.
Apoi taiati in bucati mici, puneti-l intr-un vas, turnati apa curata peste el si fierbeti timp de 10 minute.

Apoi lasati sa se raceasca, strecurati si puneti intr-o sticla curata pe care o veti pastra in frigider .

Beti un pahar pe zi si veti observa ca toata sarea si otrava acumulata in rinichi se elimina prin urina.

De asemenea, veti observa diferenta pe care nu ati mai simtit-o pana acum.

Patrunjelul este cunoscut ca cel mai bun tratament pentru rinichi si este natural!